Nicknamed "The Maradona of the Carpathians", he is considered a hero in his homeland as well as in Turkey. He has won his country's "Player of the Year" award six times, and is regarded as one of the best football players of the 20th century.
He played for the Romanian national team in three World Cups in 1990, 1994 and 1998, as well as in three European Football Championships in 1984, 1996 and 2000. He won a total of 125 caps for Romania, being ranked second after Dorinel Munteanu, and scored 35 goals, being ranked first.
In November 2003, to celebrate UEFA's Jubilee, he was selected as the Golden Player of Romania by the Romanian Football Federation as their most outstanding player of the past 50 years.[4] Hagi is one of the few footballers to have played for both the Spanish rival clubs Real Madrid and FC Barcelona.
He started his career playing for the youth teams of Farul Constanţa in the 1970s, before being selected by the Romanian Football Federation to join the squad of Luceafărul Bucureşti in 1980 for two years. In 1982 he returned to Constanţa, but one year later, aged 18, he was prepared to make the step to a top team. He was originally directed to Universitatea Craiova, but chose Sportul Studenţesc of Bucharest instead.
In the winter of 1987 Hagi was transferred to Romanian giants Steaua Bucureşti as the team prepared for their European Super Cup final against FC Dynamo Kyiv. The original contract was for one game only, the final. However after winning the trophy, where Hagi scored the only goal of the game, Steaua did not want to release him back to Sportul Studenţesc and retained him. During his Steaua years (1987–1990), Hagi played 97 Liga I games, scoring 76 goals. He and the team reached the European Cup semifinal in 1988 and the final in the following year. Hagi and Steaua were the champions of Romania in 1987, 1988 and 1989 and as well as winning the Romania Cup in 1987, 1988 and 1989.
After the 1990 World Cup, he was signed by Real Madrid. The La Liga side paid $4.3 million to Steaua Bucureşti for him. Hagi played two seasons with Real Madrid and then was sold to Brescia Calcio.
Hagi started the season 1992–1993 with Brescia Calcio but in the first season the club was relegated to Serie B; in the next season Hagi helped Brescia Calcio win the Italian Serie B and get promoted to Serie A. After performing memorably during the 1994 World Cup, Hagi was signed by FC Barcelona.
After two years at FC Barcelona, Hagi signed for Galatasaray S.K.. At Galatasaray, he was both successful and highly popular among the Turkish supporters. Hagi and manager Fatih Terim built a team that would win four league titles. Over the years, Galatasaray, led by Hagi, managed to win the UEFA Cup after defeating Arsenal in the finals. This was followed by the capture of the European Super Cup with a historic win against Hagi's former club Real Madrid. Both feats were firsts, and remain unmatched in Turkish soccer history.
Hagi made his debut for the Romania national team at the age of 18 in 1983 in a game against Norway played in Oslo. He was part of the Romanian team until 2000.
Hagi led the Romanian team to its best ever international performance at the 1994 World Cup, where the team reached the quarterfinals before Sweden ended their run after winning the penalty shoot-out. Hagi scored three times in the tournament, including a memorable goal in their 3–2 surprise defeat of South American powerhouse and previous runners-up Argentina. In the first of Romania's group stage matches, against Colombia, Hagi scored one of the most memorable goals of that tournament, curling in a 40-yard lob over Colombian goalkeeper Oscar Córdoba who was caught out of position. He was named in the Team of the Tournament.
Four years later, after the 1998 World Cup, Hagi decided to retire from the national team, only to change his mind after a few months and play at the 2000 European Football Championship, during which he was sent off in the quarter-final loss against Italy.
Hagi retired from professional football in 2001, age 36, in a game called "Gala Hagi" on the 24th of April. He still holds the record as Romanian national team top scorer.
Honours as player
Sportul Studenţesc
* Romanian League: Runner-up 1985–86
Steaua Bucureşti
* Romanian League: 1987–88, 1988–88, 1988–89
* Romanian Cup: 1986–87, 1987–88, 1988–89
* European Super Cup: 1986
* European Cup: Runner-up 1988–89
Real Madrid
* Supercopa de España: 1990
* La Liga: Runner-up 1991–92
* Spanish Cup: Runner-up 1991–92
Brescia
* Anglo-Italian Cup: 1993–94
FC Barcelona
* Supercopa de España: 1994
* Spanish Cup: Runner-up 1995–96
Galatasaray
* Turkish Super League: 1996–97, 1997–98, 1998–99, 1999–00
* Turkish Cup: 1998–99, 1999–00
* Turkish Super Cup: 1996, 1997
* UEFA Cup: 1999–00
* UEFA Super Cup: 2000
Individual
* Romanian League: Top Scorer 1985, 1986
* European Cup: Top Scorer 1988
* Romanian Footballer of the Year: 1985, 1987, 1993, 1994, 1997, 1999, 2000
* FIFA World Cup All-Star Team: 1994
* FIFA 100
As manager
Galatasaray
* Turkish Cup: (2005)
--------------------------------------
Gheorghe Hagi (n. 5 februarie 1965, Săcele, Constanța, jud. Constanța) este un fost fotbalist român, de origine aromână, supranumit Regele fotbalului românesc și Maradona din Carpați. Este cel mai bun marcator din istoria naționalei României cu 35 de goluri înscrise.
Gheorghe Hagi a început să joace fotbal la vârsta de 10 ani, la Farul Constanța, echipă la care a și debutat în Divizia A, la 17 ani. În cariera sa, Hagi a mai evoluat la Sportul Studențesc, Steaua București (cu care a câștigat trei titluri de campion al României, două Cupe și Supercupa Europei, în perioada 1987-1990), Real Madrid, Brescia, Barcelona și Galatasaray (patru titluri de campion al Turciei, o Cupă UEFA și o Supercupă a Europei)[1]. La echipa națională, Hagi a reușit să bifeze 125 de prezențe, cu 35 de goluri marcate.
Ca jucător, Hagi a fost un purtător clasic de număr 10 (conducător de joc) care se remarca în teren prin claritatea paselor trimise către atacanți și șuturile nimicitoare la poartă, atunci când se afla el însuși în poziție de finalizare. Câteva din golurile sale au intrat în istoria fotbalului. Hagi își depășea ușor adversarii prin dribling și găsea deseori de unul singur soluția de rezolvare a unui meci. Deși nu excela la capitolul viteză, se orienta excelent în teren și reușea să fie prezent în cele mai bune poziții, care îi permiteau fie să paseze decisiv, fie să șuteze de la distanță.
Hagi era și un excelent executant de lovituri libere, înscriind numeroase goluri din poziții fixe.
Cariera lui Hagi ca jucător profesionist (sau semi-profesionist - în cazul regimului comunist) poate fi împărțită în mai multe perioade:
1. 1982-1983: debutul. Hagi este remarcat la nivel de juniori, debutează în Divizia A și la echipa Națională.
2. 1983-1988: consacrarea la nivel național, jucând la 2 echipe bucureștene de top. Mai ales la Sportul Studențesc, unde juca rol de "copil teribil", Hagi face câteva meciuri de-a dreptul senzaționale, contribuind decisiv în 1985 la câștigarea titlului de vicecampioni (cea mai bună performanță de până azi a clubului din Regie).
3. 1988-1990: consacrarea la nivel internațional. Hagi joacă o semifinală (în 1988) și o finală de Cupa Campionilor în 1989 (fiind desemnat al doilea jucător ca valoare din competiție, după Marco van Basten) și participă cu România la Cupa Mondială din 1990 - Italia.
4. 1990-1998: anii de maturitate. Hagi este liderul incontestabil al echipei României și contribuie decisiv la cele mai mari succese din istoria Naționalei.
5. 1998-2001: perioada târzie, marcată de o anumită labilitate psihică rezultată, probabil, și din stresul acumulat de-a lungul timpului. Din evenimentele "ciudate" ale acestei perioade putem aminti prima retragere din echipa națională din 1998), decizie asupra căreia Hagi va reveni în 1999 și conflictele tot mai dese cu arbitrii. Hagi a fost eliminat în 2 meciuri foarte importante, finala UEFA din 2000 (câștigată de Galatasaray) și sfertul de finală de la Campionatul European 2000 (pierdut de România, 0-2 cu Italia) și a provocat un scandal imens în Turcia, în 2001, când a fost pe punctul de a bate un arbitru, fiind suspendat 6 etape pentru acest lucru.
Hagi a debutat la echipa națională la vârsta de 18 ani, pe 10 august 1983 la Oslo, în meciul amical Norvegia - România. Până atunci jucase pentru România în echipa de juniori sub 16 ani (4 meciuri), echipa de juniori sub 17 ani (13 meciuri, 1 gol), echipa de juniori sub 18 ani (32 meciuri, 9 goluri) și echipa olimpică (4 meciuri).
De asemenea, a mai participat cu România și la Campionatul European din 1984 - Franța (ca rezervă) și la Cupa Mondială din 1990 - Italia (ca titular). Pe 24 aprilie 2001 Gheorghe Hagi se retrage din echipa națională de fotbal României. La ultimul meci al lui Hagi pentru România au participat 80.000 de fani din toată țara.
