Nicknamed "The Maradona of the Carpathians", he is considered a hero in his homeland as well as in Turkey. He has won his country's "Player of the Year" award six times, and is regarded as one of the best football players of the 20th century.
He played for the Romanian national team in three World Cups in 1990, 1994 and 1998, as well as in three European Football Championships in 1984, 1996 and 2000. He won a total of 125 caps for Romania, being ranked second after Dorinel Munteanu, and scored 35 goals, being ranked first.
After the 1990 World Cup, he was signed by Real Madrid. The La Liga side paid $4.3 million to Steaua Bucureşti for him. Hagi played two seasons with Real Madrid and then was sold to Brescia Calcio.
In November 2003, to celebrate UEFA's Jubilee, he was selected as the Golden Player of Romania by the Romanian Football Federation as their most outstanding player of the past 50 years. Hagi is one of the few footballers to have played for both the Spanish rival clubs Real Madrid and FC Barcelona.
In March 2004, he was named among the top 125 living footballers by Pelé.
Real Madrid
* Supercopa de España: 1990
* La Liga: Runner-up 1991–92
* Spanish Cup: Runner-up 1991–92
-------------------------------------------------------------------
Gheorghe Hagi (n. 5 februarie 1965, Săcele, Constanța, jud. Constanța) este un fost fotbalist român, de origine aromână, supranumit Regele fotbalului românesc și Maradona din Carpați. Este cel mai bun marcator din istoria naționalei României cu 35 de goluri înscrise.
Gheorghe Hagi a început să joace fotbal la vârsta de 10 ani, la Farul Constanța, echipă la care a și debutat în Divizia A, la 17 ani[1]. În cariera sa, Hagi a mai evoluat la Sportul Studențesc, Steaua București (cu care a câștigat trei titluri de campion al României, două Cupe și Supercupa Europei, în perioada 1987-1990), Real Madrid, Brescia, Barcelona și Galatasaray (patru titluri de campion al Turciei, o Cupă UEFA și o Supercupă a Europei). La echipa națională, Hagi a reușit să bifeze 125 de prezențe, cu 35 de goluri marcate.
Ca jucător, Hagi a fost un purtător clasic de număr 10 (conducător de joc) care se remarca în teren prin claritatea paselor trimise către atacanți și șuturile nimicitoare la poartă, atunci când se afla el însuși în poziție de finalizare. Câteva din golurile sale au intrat în istoria fotbalului. Hagi își depășea ușor adversarii prin dribling și găsea deseori de unul singur soluția de rezolvare a unui meci. Deși nu excela la capitolul viteză, se orienta excelent în teren și reușea să fie prezent în cele mai bune poziții, care îi permiteau fie să paseze decisiv, fie să șuteze de la distanță.
Hagi era și un excelent executant de lovituri libere, înscriind numeroase goluri din poziții fixe.
1. 1982-1983: debutul. Hagi este remarcat la nivel de juniori, debutează în Divizia A și la echipa Națională.
2. 1983-1988: consacrarea la nivel național, jucând la 2 echipe bucureștene de top. Mai ales la Sportul Studențesc, unde juca rol de "copil teribil", Hagi face câteva meciuri de-a dreptul senzaționale, contribuind decisiv în 1985 la câștigarea titlului de vicecampioni (cea mai bună performanță de până azi a clubului din Regie).
3. 1988-1990: consacrarea la nivel internațional. Hagi joacă o semifinală (în 1988) și o finală de Cupa Campionilor în 1989 (fiind desemnat al doilea jucător ca valoare din competiție, după Marco van Basten) și participă cu România la Cupa Mondială din 1990 - Italia.
4. 1990-1998: anii de maturitate. Hagi este liderul incontestabil al echipei României și contribuie decisiv la cele mai mari succese din istoria Naționalei.
5. 1998-2001: perioada târzie, marcată de o anumită labilitate psihică rezultată, probabil, și din stresul acumulat de-a lungul timpului. Din evenimentele "ciudate" ale acestei perioade putem aminti prima retragere din echipa națională din 1998), decizie asupra căreia Hagi va reveni în 1999 și conflictele tot mai dese cu arbitrii. Hagi a fost eliminat în 2 meciuri foarte importante, finala UEFA din 2000 (câștigată de Galatasaray) și sfertul de finală de la Campionatul European 2000 (pierdut de România, 0-2 cu Italia) și a provocat un scandal imens în Turcia, în 2001, când a fost pe punctul de a bate un arbitru, fiind suspendat 6 etape pentru acest lucru.
În ciuda finalului de carieră, în general Hagi a fost totuși un jucător fair-play, care era penalizat foarte rar de arbitri.
