Campioni mondiali la fotbal: Carlos Dunga, căpitanul echipei Braziliei în 1994

Carlos Caetano Bledorn Verri (born October 31, 1963 in Ijuí, Rio Grande do Sul), commonly known as Dunga (pronounced Portuguese pronunciation: [ˈdũɡɐ]), is a former Brazilian football defensive midfielder and a World Champion for Brazil in the 1994 World Cup. Dunga coached the national team in the 2010 FIFA World Cup and was dismissed by the Brazilian Football Confederation following the team's elimination in the quarter finals.

His nickname is derived from the Portuguese translation of Dopey, a dwarf from the Snow White tale, and was given to him by his uncle due to his short height during his childhood. It was believed that he would be a short adult and the nickname remained in use even after he grew up and became taller. He is of Italian and German descent.

At the club level, Dunga played for Internacional (1980–84, 1999–2000), Corinthians (1984–85), Santos (1985–87), Vasco da Gama (1987), Pisa (1987–88), Fiorentina (1988–92), Pescara (1992–93), VfB Stuttgart (1993–95), and Jubilo Iwata (1995–98).

Internationally, Dunga played 91 times for Brazil, scoring six goals. His international career began in 1983 at the u-20 World Cup. Dunga captained the young Brazilian squad, winning the tournament against Argentina in the final. A year later, he helped Brazil to win a silver medal at the 1984 Summer Olympics in Los Angeles, California. Dunga then started to get calls for Brazil's main squad, winning the 1989 Copa América by defeating Uruguay at the Maracanã Stadium.

In 1990, he was a starter for Brazil at the World Cup 1990. After a lackluster tournament and the subsequent elimination in the second round by arch rivals Argentina, Dunga was held responsible more so than his teammates for the worst campaign at a World Cup since 1966. In the following years, he would be consistently targeted by Brazilian press due to his supposedly thuggish style of playing. This period in Brazil's football history was called "Era Dunga," as according to fans and journalists he symbolized the less than thrilling, slow, and defensive style of the team. In spite of that, Brazil's new coach Carlos Alberto Parreira kept Dunga as one of the starting XI throughout the 1994 World Cup Qualifiers and Finals.

Raí actually started the 1994 World Cup as Brazilian captain but after being allegdly the responsible for Brazil's poor performances, he was dropped altogether for Mazinho. Dunga took the captaincy and went on to lift the trophy.

Four years later, although playing in the lower standard J. League in Japan, he captained Brazil once more to the final where they lost to France.

Dunga played the anchor role in midfield extremely effectively. Many other players in this position lunged into tackles and put themselves about, but Dunga rarely went to ground to make a tackle, instead using his anticipation and timing.

In 1994, he often served as the captain of the team. Dunga scored the third penalty kick in the finals against Italy. He assumed the captain role for the next four years until the 1998 FIFA World Cup. The 1998 tournament was notable for the lack of teamwork. It was often visible as Dunga got into a fight with teammate Bebeto in the first round match against Morocco, forcing the rest of the team to break them up. Dunga also scored in the fourth penalty kick in the shootout eventually won by Brazil against the Netherlands in the semi-finals.

Honours as a player

Internacional

* Rio Grande do Sul State League: 1982, 1983, 1984

Vasco da Gama

* Rio de Janeiro State League: 1987
* Guanabara Cup: 1986

Júbilo Iwata

* J. League: 1997

Brazil U-20

* FIFA U-20 World Cup: 1983
* South American Youth Championship: 1983

Brazil

* FIFA World Cup: 1994
* FIFA Confederations Cup: 1997
* South American Pre-Olympic Tournament: 1984

Internaționali români de fotbal: Rodion Cămătaru

Rodion Gorun Cămătaru (n. 22 iunie 1958, Strehaia) este un fost fotbalist român, care a jucat în echipa națională de fotbal a României.

Rodion Gorun Cămătaru s-a născut la data de 22 iunie 1958 în orașul Strehaia și a debutat ca jucător de fotbal în Divizia A la echipa Universitatea Craiova la 10 noiembrie 1974 în meciul Universitatea Craiova - CFR Cluj-Napoca 1-1.

A evoluat ca fotbalist timp de 12 sezoane la Universitatea, câștigând două titluri de campion al României (cu echipa) în sezoanele 1979-1980 și 1980-1981 și patru Cupe ale României (1977, 1978, 1981, 1983). În anul 1986 s-a transferat la Dinamo București, devenind golgheter al Diviziei A.

În anul 1987, Rodion Cămătaru a câștigat trofeul Gheata de Aur a Europei, marcând în acel sezon 44 de goluri pentru Dinamo, într-un număr de 33 de meciuri jucate. Această reușită de excepție a provocat multe comentarii și controverse, deoarece Cămătaru marcase 20 goluri în ultimele șase etape de campionat.


Rodion Cămătaru a disputat 422 de meciuri pentru echipele de club, din care 377 în Divizia A, 29 la Charleroi și 16 la Heerenveen, marcând 198 goluri în Divizia A, în 15 sezoane. A jucat 47 de meciuri în cupele europene cu Universitatea Craiova și Dinamo București, marcând de șapte ori. Ultimul meci în Divizia A a avut loc la 14 iunie 1989 Dinamo București - FC Bihor Oradea 5-1.

S-a retras din activitatea de jucător de fotbal în anul 1993, după ce, din 1989, se transferase la echipe din Belgia și Olanda. Cămătaru a înscris la 20 mai 1993 ultimul gol ca fotbalist profesionist în finala Cupei Olandei la fotbal, jucând pentru echipa SC Heerenveen. Acel meci a fost câștigat însă de echipa adversă, Ajax Amsterdam.

Cămătaru a jucat în de 75 meciuri în echipa națională a României, pentru care a înscris 22 de goluri. El a făcut parte din lotul echipei de fotbal a României la turneele finale de la Campionatul European de Fotbal din 1984 și apoi de la Campionatul Mondial de Fotbal din 1990.

Rodion Gorun Cămătaru (born 22 June 1958) is a retired Romanian footballer, who played as a striker.

He was born in Strehaia and debuted in Divizia A with Universitatea Craiova in 1974. He spent twelve seasons with Universitatea, winning the league titles in 1980 and 1981. In 1986, he was transferred to Dinamo Bucureşti, where he became the Divizia A top goalscorer the first season with 44 goals in 33 games. He retired in 1993, having played in Belgium and the Netherlands since 1989. Cămătaru scored his last ever goal as a professional in the Dutch cup final, playing for Heerenveen, on 20 May 1993. The match was won by Ajax.

He controversially won the European Golden Boot as Europe's best goal scorer in 1987, after scoring 20 of his 44 goals in the last 6 games of the season. It is widely believed that this was due to manipulation, and so 20 years later, the second placed Toni Polster was also granted a Golden Boot.

Cămătaru got 75 caps and scored 22 goals for the Romanian national team, and represented his country at Euro 1984 and the 1990 World Cup.

Internaționali români de fotbal: Miodrag Belodedici

Miodrag Belodedici este un fost fotbalist român, actualmente director al centrelor de juniori ale Federației Române de Fotbal. Mai este poreclit și "Belo". S-a remarcat ca fotbalist la Steaua București, între 1983 și 1989, și la Steaua Roșie Belgrad, între 1989-1992. A câștigat 2 Cupe ale Campionilor cu Steaua Roșie Belgrad și Steaua București.

Miodrag Belodedici și-a început cariera de fotbalist la echipa Minerul Moldova Nouă, din liga județeană Caraș-Severin. Format de antrenorul Olimp Mateescu, Belodedici a fost transferat în anul 1982 la Luceafărul București. De aici, a fost recrutat la Steaua de către Ion Alecsandrescu, președintele clubului la acea dată. Miodrag Belodedici a evoluat la Steaua până în 1988, cucerind cu acest club patru ediții consecutive ale Campionatului României, Cupa României în 1985, 1987 și 1988, și Cupa Campionilor Europeni, în 1986, după ce a evoluat ca fundaș toate cele 120 de minute ale finalei decise în urma penalty-urilor de departajare. În vara următoare, Belodedici a câștigat cu Steaua și Supercupa Europei, în 1987.

În 1988, Miodrag Belodedici a fugit în Iugoslavia, acest fapt atrăgându-i o condamnare de 10 ani de închisoare în absență pentru trădare din partea regimului comunist. În Iugoslavia, Belodedici a jucat la Steaua Roșie Belgrad. Odată cu căderea regimului comunist din țara sa natală, Belodedici a fost grațiat. În scurt timp, a devenit unul din oamenii de bază ai echipei iugoslave, iar în anul 1991 a câștigat din nou Cupa Campionilor Europeni, după o finală cu Olympique de Marseille. Și această finală de Cupa Campionilor a fost decisă tot la penalty-uri. La Steaua Roșie Belgrad a evoluat până în 1992. Din 1992 și până în 1994 Belodedici evoluează sub culorile clubului Valencia CF, evoluând în Primera División. În 1994, imediat după Campionatul Mondial din Statele Unite, Belodedici a plecat la Valladolid, club de la care a trecut la Villareal CF, după care a plecat în Mexic, pentru a evolua pentru Atlante. S-a întors în România în anul 1998, și până în 2001 a evoluat din nou la Steaua, echipa la care s-a consacrat. Belodedici a cucerit cu Steaua al cincilea titilu de campion al României, în 2001, și o Cupă a României în 1999. Și-a încheiat cariera de fotbalist la vârsta de 37 de ani.
Miodrag Belodedici a debutat în echipa națională în 1984, de-a lungul carierei sale adunând 53 de selecții. A jucat pentru naționala României la Campionatul Mondial din 1994, precum și la Campionatul European din 1996. În 2009, cu ocazia Centenarului Federației Române de Fotbal, a primit distincția „Diamant” pentru întreaga sa activitate alături de alți importanți fotbaliști români.

Miodrag Belodedici (the usual Romanian spelling of Serbian Миодраг Белодедић, Miodrag Belodedić; (born 20 May 1964 in Socol) is a former Romanian football central defender.

Nicknamed The deer due to his elegant tackles, he won the European Cup twice, in 1986 with Steaua Bucureşti and 1991 with Red Star Belgrade, thus becoming the first player to win the trophy with two different clubs. Both of those clubs are from Eastern Europe, and the only Eastern European clubs that ever managed to capture the European Champions Cup.
Belodedici was born in a family of Serbian ethnicity in the village of Socol, near the border with Serbia. He joined the youth squad of Minerul Moldova Nouă in 1978, where his first coach was Olimp Mateescu. Three years later, he was selected to play for Luceafărul Bucureşti, a team formed by the Romanian Football Federation for the purpose of gathering all talented young players in the country in one squad.

From Luceafărul, Belodedici was signed by Steaua Bucureşti, being selected by the club's chairman Ion Alecsandrescu, after a search for an adequate sweeper. Between 1982 and 1988, Belodedici had a rewarding career with Steaua, winning the Romanian championship in 1985, 1986, 1987 and 1988, the Romanian Cup in 1985, 1987 and 1988, as well as the European Cup in 1986, the European Supercup in 1987, also reaching the Champions' Cup last four in 1987-88.

During this period, Belodedici made his debut for the Romanian national team on July 31, 1984, a friendly 1-0 win over China, playing in 19 games with four goals until 1992. Additionally, he became frustrated in his ambitions to play for Red Star Belgrade, the team he supported in childhood, as the communist regime did not allow players to transfer abroad.

In 1988, when the Nicolae Ceauşescu regime was still in power, Belodedici defected from his home country to the Socialist Federal Republic of Yugoslavia. He later gave an account of his escape to Belgrade: once he had seen himself in the city, Belodedici contacted the president of Red Star, but could not get through due to widespread commotion in the team over the team's defeat in the derby with Partizan Belgrade. A Serbian friend attempted to have Belodedici agree to sign for Partizan instead, but Belodedici insisted that he would only play for Red Star. The president interrupted their conversation, and, when he realized that he was in fact the 1986 European Cup winner, he immediately signed him on the team as they were in need of a sweeper.

However, during his first year he had to play without a legal contract, and only in friendly matches, as the Romanian authorities forged his professional player contract, and UEFA suspended him for one year on the basis of data furnished. The Ceauşescu regime found him guilty of treason and sentenced him to ten years of prison in absentia. After the Romanian Revolution of 1989, all charges were dropped, and Belodedici returned to Bucharest.

In 1989, Belodedici was given the green light to play for Red Star and, soon after, became a permanent fixture on the squad. In 1991, he won the European Cup for the second time, scoring in the final against Olympique de Marseille, during the penalty shoot-out. He became only the second player to win the European Cup with two different clubs, but the first to do so by playing in both finals; as the first player to do so, Jimmy Rimmer, never played in the 1968 European Cup Final.

After a second European conquest, important European football clubs showed a keen interest to sign Belodedici, and he was sought after by U.C. Sampdoria, but signed with Valencia CF instead, in July 1992. During the period, Belodedici was called to play for the national football team for the first time in four years.

After only two years at Valencia, Belodedici spent one season each with Real Valladolid and Villarreal CF (the latter then in the second division), leaving for Mexico in 1996 to play for Atlante FC. In 1998, he returned to Steaua, and won another Romanian championship in 2001, adding a domestic cup in 1999.

Retiring in 2001, Belodedici worked with the Romanian Football Federation, coordinating national youth teams. As a player, he totalled 53 appearances for the country, and appeared in the 1994 FIFA World Cup, helping the nation reach the quarterfinals, also being selected for two UEFA European Championships: 1996 and 2000.

Fotbal: Cláudio Taffarel, campion mondial cu echipa Braziliei (1994)

Cláudio André Mergen Taffarel (born 8 May 1966 in Santa Rosa, Rio Grande do Sul) is a Brazilian former football goalkeeper. He is of German and Italian descent, and played for Brazil in their victory at the 1994 World Cup.

At club level, Taffarel played for Internacional (1985–90), Parma (1990–93 and 2001–03), Reggiana (1993–94), Atlético Mineiro (1995–98), and Galatasaray (1998–2001).

He had a key role in Galatasaray's UEFA Cup triumph over Arsenal in 2000, and was named the man of the match in the final. He also helped Galatasaray defeat Real Madrid 2-1 to win the UEFA Super Cup in 2000 and reach the quarter-finals of the Champions League in 2001, performing at the top of his game in victories against clubs such as AC Milan and Real Madrid. While with Parma he won the Coppa Italia.

He left Parma in 2002, and retired after refusing an offer from Empoli in 2003; after having accepted such offer, he changed his mind after his car broke while he was going to sign the contract, defining such event as a "sign of God". International career

Taffarel was the starting keeper for Brazil at the 1994 FIFA World Cup, in which he conceded only one goal in the first round and two in the knock-out phases (excluding two penalty kicks in the final). In addition to USA 1994, Taffarel helped lead Brazil to second place in the 1998 World Cup in France. In the semi-finals against Netherlands, he played a central role in the 4-2 penalty kick victory, saving the last two attempts. Upon his retirement in 2003, coach Carlos Alberto Parreira offered to arrange a farewell match. Taffarel refused, stating that he was not interested in such fanfare. He did return to play alongside Romário in late 2004 against Mexico to commemorate the 1994 World Cup victory in Los Angeles Memorial Coliseum.

Taffarel is the most capped goalkeeper in their history, with 101 appearances. Other than the 1994 triumph, he also played in the 1990 and 1998 World Cup tournaments. Taffarel was also Brazil's keeper at their Copa America success in 1989 and 1997.

Internaționali români de fotbal: Florin Răducioiu, singurul fotbalist român care a evoluat în toate marile campionate naționale ale Europei

Florin Valeriu Răducioiu (n. 17 martie 1970, București) este un fost fotbalist român, care a jucat pentru Echipa națională de fotbal a României la Campionatele Mondiale de Fotbal din 1990 și 1994, la EURO 1996, și este singurul fotbalist român care a evoluat în toate marile campionate naționale ale Europei (Anglia, Franța, Germania, Italia și Spania).
Răducioiu a debutat la centrul de juniori al clubului Dinamo București. A fost promovat în prima echipă de antrenorul Mircea Lucescu încă de la vârsta de 17 ani, făcând parte din echipa care se califica în sferturile de finală ale Cupei Cupelor în 1989 și în semifinalele aceleiași competiții în an mai târziu.

După selecția în lotul echipei României pentru Mondialul din 1990, la doar 20 de ani, Răducioiu a fost ofertat de echipele din străinătate, semnând pentru AS Bari. A trecut apoi prin curtea altor echipe din Italia, în 1993 ajungând la campioana Europei, AC Milan, alături de care, deși a evoluat doar de șapte ori, marcând două goluri, a câștigat Liga Campionilor UEFA.În 1994 s-a mutat în Spania, unde a evoluat timp de două sezoane la Espanyol Barcelona, iar în 1996 a fost transferat în Anglia, la West Ham United. Nu s-a adaptat la fotbalul britanic și după doar jumătate de sezon în Premier League, a revenit în Spania, la Espanyol.În 1997 a bifat al patrulea campionat ca valoare din Europa, cel german, evoluând un sezon la VfB Stuttgart, pentru ca apoi după o trecere prin Italia, la Brescia, și una prin România, la Dinamo, să joace și în al cincilea campionat puternic de pe continent, Ligue 1, pentru AS Monaco.

Răducioiu și-a încheiat cariera în 2004, la echipa franceză de amatori US Créteil-Lusitanos.
Florin Răducioiu a debutat la prima reprezentativă a României într-un meci amical împotriva Israelului, la data de 25 aprilie 1990. A jucat la Mondialul din 1990 în trei dintre cele patru meciuri ale României, dar nu a marcat niciun gol. Abia în decembrie 1990 a înscris pentru prima dată la națională, într-un meci din calificările pentru EURO 1992, împotriva echipei statului San Marino.

În 1993 a intrat în istoria naționalei României, devenind primul fotbalist care marchează patru goluri într-un singur meci. S-a întâmplat la Toftir, în jocul dintre Insulele Feroe și România. Performanța a fost egalată în 1997 de Gheorghe Popescu. A fost de altfel golgheterul naționalei României în preliminariile pentru Cupa Mondială din 1994, cu nouă reușite. La Mondialul din Statele Unite a mai înscris alte patru goluri, câte două în meciul inaugural contra Columbiei și în cel din sferturi cu Suedia.

La EURO 1996, Răducioiu a înscris unicul gol al României, în meciul cu Spania, acesta fiind ultimul său gol pentru echipa națională.