Mircea Vintilă (n.
23 martie 1949,
București), cunoscut și ca
Ciocu', este un
muzician,
cântăreț și
compozitor român de muzică
folk.
Mircea Vintilă face parte din prima generație de artiști folk din
România,
cea a anilor '70. El este cunoscut atât pentru activitatea sa solo sau
cu formația de acompaniament Brambura, cât și ca membru al supergrupului
Pasărea Colibri. A compus cântece pe versuri de
Adrian Păunescu,
George Coșbuc,
Tudor Arghezi,
Florian Pittiș, Gheorghe Azap și alții. Este recunoscut pentru faptul că o parte dintre cântecele sale recreează atmosfera și farmecul
Bucureștiului de odinioară.
Mircea Vintilă s-a născut în data de
23 martie 1949 la
București și a fost interesat de muzică din copilărie. A urmat Școala de Muzică, clasa
violă. A terminat
Liceul „Gheorghe Lazăr” și apoi a absolvit
Institutul de Construcții din București în anul
1974.
Mircea Vintilă cântă alături de alți prestigioși artiști (
Mircea Florian, Marcela Saftiuc,
Doru Stănculescu) la primul festival studențesc de muzică folk din anul
1971, la Clubul 303 aparținând
Universității Politehnice București, apoi la Clubul Universitas, la Casa de Cultură a Studenților „Grigore Preoteasa” și în
Cenaclul Flacăra.
La a doua ediție a Festivalului „Primăvara baladelor” câștigă „Marele Premiu” cu piesa „Lordul John” pe versuri de
George Coșbuc. Cu piesa „Bade Ioane”, pe versurile poetului
Tudor Arghezi, câștigă premiul „Teletop” al
Televiziunii Române, iar cu piesa „Făt-Frumos” pe versuri de
Adrian Păunescu câștigă premiul
Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România.
![](https://4.bp.blogspot.com/-6g3q3WCpPJ8/WvDAnL5fAJI/AAAAAAAAFfA/4rVpT1zitaIANbvkeDNZwHOtpmJgipJKwCLcBGAs/s320/20180507_235231.jpg)
Debutul discografic al lui Vintită se produce în anul
1976, când apare un
disc single intitulat
Mielul / Pământul deocamdată, editat de
Electrecord. Versurile celor două cântece ce se regăsesc pe disc aparțin lui Adrian Păunescu. În
1977 apare un disc EP cu trei piese,
Bade Ioane / Hanul lui Manuc / Eroii. Următorul material discografic semnat Mircea Vintilă este
Crezul meu, apărut în anul
1978. Este primul LP al cantautorului, ce conține 11 cântece, o parte dintre acestea fiind orchestrate de
Dan Andrei Aldea de la formația
Sfinx.
În perioada
1978-
1984 au fost editate două compilații folk pe care Mircea Vintilă figurează cu patru piese.
Mai târziu, în
1984 urmează un al doilea LP intitulat
Peripeții noi și apoi, în
1989, un alt album, intitulat simplu
Mircea Vintilă, din cauză că titlul original,
Se retrage la Vatra Luminoasă, nu a fost acceptat de cenzura comunistă a vremii. La acest ultim album al său de dinainte de
Revoluție, Mircea Vintilă colaborează cu
Florian Pittiș la texte și cu
Sorin Chifiriuc la orchestrații și aranjamente instrumentale.
În anul
1990
primește „Marele Premiu pentru Întreaga Activitate” în cadrul
Festivalului Național de Muzică Folk „Om bun”. Urmează o serie de turnee
în
Austria,
Franța,
Germania,
Rusia și
Slovacia. Susține spectacolul „Față în față cu lumea” la
Teatrul Bulandra din
Capitală, alături de
Florian Pittiș, cu care în anul
1993 editează albumul
Nu trântiți ușa!. La acest album colaborează pentru prima dată cu
Mircea Baniciu și Vlady Cnejevici, care s-au implicat ca orchestratori în realizarea materialului.
În
1992 fondează, împreună cu
Mircea Baniciu,
Florian Pittiș și Vlady Cnejevici, grupul
Pasărea Colibri, desfășurând o prestigioasă activitate discografică și de turneu în țară și străinătate (
Statele Unite ale Americii,
Canada,
Germania). Pe parcursul anilor '90 lansează împreună cu Pasărea Colibri trei albume de folk-rock de mare succes:
În căutarea cuibului pierdut (1995),
Ciripituri (1996) și
Cântece de bivuac (1999).
În octombrie
2000 lansează albumul
Madama de pică, material discografic produs de
Roton, ce reprezintă primul proiect solo după o perioadă în care a activat mai mult împreună cu
Pasărea Colibri.
Albumul include doar piese noi, cu un sound remarcabil, la care și-au
adus contribuția muzicieni de marcă: Iulian Vrabete (membru al grupului
Holograf, în calitate de producător executiv și chitarist bas),
Horia Stoicanu (co-autor la muzică și versuri), Gheorghe Emanuel „Fisă” (programare și claviaturi), Relu Bițulescu (percuție),
Eugen Caminschi (chitară),
Marius Bațu (chitară acustică și voce adițională). Primul single extras, „Noros Cecer”, beneficiază de un videoclip.
Madama de pică a fost declarat
„cel mai bun album folk al anului 2000”, iar videoclipul piesei „Noros Cecer” a luat premiul pentru
„cel mai bun videoclip al anului”, decernat de Uniunea Artiștilor Profesioniști din Televiziune.
În paralel, Mircea Vintilă își continuă activitatea alături de Pasărea Colibri, cu care realizează albumul
Încă 2000 de ani, lansat în
2002. În același an, pe data
12 decembrie,
participă la concertul aniversar de 10 ani a grupului Pasărea Colibri
la Palatul Copiilor din București. Spectacolul face obiectul unui dublu
album live și a unui DVD, lansate în
2003.
În vara lui 2003, Pasărea Colibri își încetează activitatea. Pentru
Mircea Vintilă au loc câteva schimbări pe plan artistic. Astfel,
semnează un contract cu o nouă casă de discuri, părăsind Roton-ul pentru
Intercont Music. O altă noutate o reprezintă trupa Brambura, care îl
acompaniază pe muzician în concerte, dar și pe noul material
discografic. Formația este compusă din instrumentiști de valoare:
Eugen Caminschi
(chitară), Gelu Ionescu (claviaturi), Vadim Tichișan (baterie), Cătălin
Crețeanu (bas), Elena Pavel și Andrada Popa (voci adiționale).